Sfecla de zahăr este cea mai răspândită cultură în zona de nord a Republicii Moldova. Planta este una bienală (rodește o dată la doi ani). După recoltare din rădăcină se extrage zahărul, iar resturile de la industrializarea zahărului se folosesc în fabricarea spirtului.

Pentru a strânge o recoltă de 50-60 de tone per ha, îți recomandăm să citești acest articol.

Ce informații utile vei afla în acest articol?

• Amplasarea culturii și pregătirea solului pentru plantare
• Sămânța și semănatul
• Îngrijirea culturii
• Recoltarea și depozitarea
• Procesarea și utilizarea

Amplasarea culturii și pregătirea solului pentru semănat

Un factor determinant în creșterea plantelor este prelucrarea solului. Acesta creează condiții favorabile pentru o bună circulație și înmagazinare a apei, precum și un raport favorabil între apă, nutriție și aer.  Arăturile de vară și toamnă, care se execută pe solurile mijlocii și grele, se efectuează cu plugul cu scormonitor în agregat cu grapa stelată la o adâncime de 27-29 cm. După arăturile de vară, se vor efectua lucrări cu grapa cu discuri, în funcție de gradul de îmburuienare.

Producătorii agricoli spun că sfecla de zahăr este bine de cultivat după cereale păioase (grâu, orz), leguminoase anuale, cartof de vară. După recoltarea acestor culturi se pregătește patul germinativ pentru semănarea sfeclei de zahăr.

Nu se cultivă sfecla de zahăr după porumb, floarea-soarelui, ovăz, rapiță, muștar, sorg, iarba de Sudan și după aplicarea erbicidelor clorsulfuron, metsulfuron. Sfecla de zahăr poate fi sădită pe aceste terenuri peste 3 ani.

Sămânța și semănatul

Se utilizează sămânța certificată cu puritate minimă de 99% și germinație minimă de 75%. Certificatul de calitate trebuie să conțină informația care diferențiază sămânța de soiurile monogerme și cele plurigerme. Pentru semănatul sfeclei de zahăr se foloseşte sămânţă plurigermă şlefuită şi monogermă şlefuită (sămânţa la care se înlătură învelișul exterior, obținându-se o sămânță mai mult sau mai puţin sferică). Soiurile monogerme se seamănă la distanțe egale pe rând (15-18 cm), ușurând mult răritul culturii. Soiurile semințelor sfeclei de zahăr care se pot cultiva pe teritoriul Republicii Moldova le găsiți aici (capitolul IV).

Semănatul se execută primăvara, când temperatura solului a atins 3-4 °C și se încheie până la 25-31 martie. Densitatea optimă recomandată este de 250-270 de mii glomerule germinabile și 90-100 mii plante la ha. Semănatul se va face echidistant, la 45 cm, în cazul semănării cu semănătoarea pe suprafețele ce se vor recolta mecanizat.

Îngrijirea culturii

Pentru că sfecla de zahăr este o plantă pretențioasă la lucrările de întreținere, după aproximativ 10-12 zile de la semănat se aplică o prășilă oarbă, folosind cultivatorul echipat cu cuțite-săgeata și discuri de protecția rândurilor. Când apare prima pereche de frunze adevărate, se execută răritul, dacă prin controalele zilnice se determină că nu există pericol de atac al dăunătorilor de sol.

Răritul se face până la apariția celei de-a 3-a perechi de frunze adevărate. Dacă lucrările sunt în întârziere, pierderile de producție pot depăși 20-25%. După rărit și apariția rândurilor urmează aplicarea minimum 3 prășile mecanice la un interval de 12-15 zile, și 2 prășile manuale, completate cu un plivit manual al vetrelor infestate de buruieni, în funcţie de efectul combaterii chimice.

Combaterea chimică a buruienilor se face în funcție de numărul de buruieni, de speciile și de mijloacele mecanice de care dispune agricultorul. Se recomandă ca agricultorii să aplice tratamentele indicate de specialiștii de nișă.

Sfecla de zahăr poate suferi de anumite boli precum arsura bacteriana, putrezirea plăntuțelor, mana, făinarea, putregaiul inimii sfeclei, cercosporioza, și dăunători: nematodul sfeclei, ploșnița sfeclei, păduchele negru al sfeclei, gărgărița sfeclei, puricii sfeclei, molia sfeclei, musca cenușie miniera. În combaterea bolilor și dăunătorilor se aplică anumite tratamente indicate de agronomi specializați în domeniu.

Recoltarea și depozitarea

Ajunsă la *maturitate, sfecla de zahăr este recoltată sub formă semimecanizată, cu dislocatorul, sau mecanizată, folosind utilaje moderne care recoltează sfecla de zahăr în două faze: decoletează sfecla, apoi se scot rădăcinile, care sunt încărcate automat în mijloacele de transport.

Ideal este dacă recoltatul începe din 15-20 septembrie și durează maxim o lună, când temperatura aerului este mai mare de 10 °C.

Rădăcinile de sfeclă care au pierdut din turgescență (veștede) nu se depozitează pe o perioadă îndelungată, fiind afectate de putrezire. Pentru a evita pierderea apei, agricultorul trebuie să urmeze câteva reguli esențiale:

• Transportul, sortarea și fasonarea se face imediat după recoltarea sfeclei;
• Plantele ce nu pot fi livrate fabricilor de zahăr în ziua recoltării, se depozitează în grămezi mai mari de 1000 kg, acoperite cu pământ sau cel puțin cu frunze și colete.

* Sfecla matură cântărește minim 150 grame, iar valoarea tehnologică cea mai bună o au ”rădăcinile” de 400-900 grame. Impuritățile organice în sfecla livrată (frunze, buruieni, codițe) trebuie să reprezinte maxim 2% din masa totală a plantei.

Procesarea și utilizarea

Livrată la fabrica de zahăr, sfecla se supune unui proces tehnologic complex de prelucrare:

• Spălarea – îndepărtarea impurităților (pământ, nisip, argilă);
• Dezinfectarea sfeclei spălate pentru a menține starea microbiologică normală până la difuzie;
• Tăierea sfeclei de zahăr și obținerea tăițeilor de sfeclă;
• Extragerea zahărului.

  Doar sfecla de zahăr este adevăratul erou al economiei circulare! Nimic nu se irosește: frunzele servesc drept îngrășământ natural; zahărul extras este un ingredient pentru multe industrii, cum ar fi alimentară, farmaceutică și cosmetică; pulpa este utilizată pentru hrana animalelor; apa se folosește pentru spălare și fertirigare; melasa este un ingredient cheie în producția de alcool și, în cele din urmă, nămolul de carbonatare oferă nutrienți pentru solurile agricole. Rezultat: producție fără deșeuri.